Oare e nevoie de fiecare dată să ajungi în cel mai înalt punct ca să te bucuri de priveliște? Uneori, dorința de a face cât mai mult, de a merge cât mai departe, ne face să uităm de frumusețea lucrurilor mărunte care pot deveni speciale dacă le oferim atenția cuvenită.

Propunem să vă îndreptați atenția astăzi către o culme joasă și  fascinantă: Culmea Ivănețu. Da, e o drumeție scurtă, dar și un prilej nemaipomenit de reflecție asupra lucrurilor care contează. 

Escapadă la 1191 m

Nu mulți sunt cei care cunosc cu adevărat frumusețea din munții Buzăului, tainele pe care aceștia le ascund și locurile care pot fi descoperite de către cei mai aventurieri dintre noi. Munții Buzăului sunt cunoscuți pentru munții înalți cu care se mândresc, dar la fel de impresionante sunt și culmile mai joase, pitorești. 

Culmea Ivănețu, situată la granița cu dealurile Subcarpaților de Curbură, reprezintă un astfel de exemplu. Cel mai important vârf muntos este chiar vârful Ivăneţu (1191 m), urmat de Arsenie (1115 m), Vârful Oii (1038 m), Zboiu (1114 m). Ca aspect geografic și structură petrografică, se aseamănă foarte mult cu celelalte masive componente ale Munților Buzăului (Penteleu, Podu Calului, Siriu, Monteoru).

Masivul orientat NE-SE, puțin înalt, asigură o legătură directă între masivele din jur și zonele de interes turistic din nordul Subcarpaților, cum ar fi Lopătari sau Aluniș, prin intermediul numeroaselor sale poteci sau drumuri. Dacă tot vorbim despre căile de acces, relieful deosebit de accidentat permite doar două tipuri de acces: pe văile determinate de albiile apelor curgătoare şi pe drumurile de plai, care urmează culmile. În locurile unde văile s-au adâncit în gresii, găsim cascade şi chei.

Explorând lacurile ascunse

Dacă facem incursiune la sud de vârful Ivăneţu, descoperim un platou larg cunoscut sub numele de Plaiul Nucului. Culmea Ivăneţu adăpostește alte câteva microdepresiuni, printre care microdepresiunea ce găzduieşte Lacul Mocearu, constituită prin dizolvarea sării din adânc, urmată de procese de tasare. Acesta nu este singurul lac „ascuns” în masiv. Lacul Tălharilor, situat la baza unei vechi râpe de desprindere, s-a format între valurile de alunecare. 

Nu trebuie uitat că masivul Culmea Ivăneţu adăpostește cea mai mare parte a așezărilor rupestre buzoiene. Nu doar atât; satele din împrejurimi, culmile nesfârșite și văile ce stau să fie descoperite reprezintă visul oricărui explorator ce dorește să cunoască România, dar și pe sine, prin experiențe inedite și pline de semnificații.

 


Ceva de ținut minte

  • Aici se află primul pinten paleogen de circa 1000 metri înălţime, format din gresie.